Ce este daltonismul?

Da Responsabile Editorial

Ce este daltonismul? Afectând aproximativ 7% dintre bărbați și sub 1% dintre femei, daltonismul este o afecțiune congenitală care provoacă dificultăți în perceperea și distingerea culorilor. Cea mai frecventă formă este incapacitatea de a distinge între roșu și verde, însă există și alte forme, inclusiv pentru culoarea albastră. Diagnosticul se face prin teste oftalmologice speciale, iar tratarea se realizează cu ajutorul filtrelor colorate pe ochelari sau lentile de contact. Daltonismul poate avea un impact semnificativ asupra vieții cotidiene și a anumitor domenii profesionale.

Pentru cei care sunt grăbiți, iată cele 5 puncte cheie de reținut:

  • Daltonismul este o afecțiune congenitală care afectează percepția și distingerea culorilor.
  • Cauzele principale ale daltonismului sunt tulburările genetice și mutațiile cromozomiale, iar unele forme pot fi dobândite datorită factorilor externi.
  • Simptomele daltonismului includ dificultăți în distingerea anumitor culori, în special între roșu și verde.
  • Diagnosticul se realizează prin teste oftalmologice speciale, cum ar fi testele pseudoizocromatice.
  • Tratamentul constă în utilizarea filtrelor colorate pe ochelari sau lentile de contact, care pot îmbunătăți percepția culorilor.

Daltonismul este o afecțiune congenitală care afectează aproximativ 7% dintre bărbați și sub 1% dintre femei. Este o tulburare a vederii prin care persoanele afectate au dificultăți în perceperea și distingerea culorilor. Cea mai frecventă formă de daltonism este incapacitatea de a distinge între roșu și verde. Există și alte forme de daltonism, cum ar fi pentru culoarea albastră.

Cauzele de apariție a daltonismului pot fi diverse, de la probleme genetice moștenite, până la boli, traumatisme sau efectele unor medicamente asupra ochilor. Diagnosticul se realizează prin teste oftalmologice speciale, cum ar fi testele pseudoizocromatice, care constau în prezentarea de plăci cu imagini și cifre colorate pentru a evalua capacitatea de a distinge culorile.

Tratamentul pentru daltonism constă în utilizarea filtrelor colorate pe ochelari sau lentile de contact, care pot îmbunătăți percepția culorilor. Deși acestea nu vindecă boala, pot ajuta persoanele afectate să facă față dificultăților în viața cotidiană.

Într-adevăr, daltonismul poate provoca dificultăți în viața de zi cu zi și poate afecta anumite domenii profesionale. Persoanele cu daltonism pot întâmpina dificultăți în identificarea și interpretarea anumitor culori sau imagini. De exemplu, acestea pot avea probleme în a distinge fructele coapte de cele neccoapte, sau în a recunoaște culorile semafoarelor. În anumite profesii, precum cele care implică diferențierea corectă a culorilor, cum ar fi pilot de avion, muncitor în industria chimică sau angajat în armată, persoanele cu cecitate cromatică pot fi limitate în activitatea lor profesională.

Cu toate acestea, este important de menționat că persoanele cu daltonism dezvoltă mecanisme de adaptare și își pot depăși anumite dificultăți. De-a lungul timpului, acești oameni își pot antrena ochii să distingă culorile în mod diferit față de o persoană cu vedere normală.

Există diferite forme de daltonism, inclusiv protanopie și deuteranopie, care pot afecta în mod diferit percepția culorilor. Protanopie se caracterizează prin dificultatea de a distinge culorile roșu și verde, în timp ce deuteranopie se referă la dificultatea în distingerea culorilor verde și altele de aceeași strălucire sau saturație.

În concluzie, daltonismul este o afecțiune care afectează percepția culorilor și poate provoca dificultăți în viața cotidiană și în anumite domenii profesionale. Cu toate acestea, există metode de tratament și de adaptare care pot îmbunătăți percepția culorilor pentru persoanele afectate. Este important să înțelegem și să respectăm nevoile și dificultățile cu care se confruntă persoanele cu daltonism, pentru a le oferi sprijinul necesar în viața de zi cu zi.

FAQ

FAQ: Cele mai frecvente întrebări despre daltonism

Ce este daltonismul?

Daltonismul este o afecțiune congenitală care afectează aproximativ 7% dintre bărbați și sub 1% dintre femei. Persoanele cu daltonism au dificultăți în perceperea și distingerea culorilor, iar cea mai frecventă formă este incapacitatea de a distinge între roșu și verde. Există și alte forme de daltonism, cum ar fi cea pentru culoarea albastră. Daltonismul poate provoca dificultăți în viața cotidiană și în anumite domenii profesionale. Boala este ereditară și este determinată de genele situate pe cromozomii sexuali, femeile având un risc mai mic de a moșteni boala decât bărbații. Cauzele de apariție a daltonismului pot fi diverse, inclusiv boli, traumatisme sau efectele unor medicamente. Diagnosticul se realizează prin teste oftalmologice speciale, precum testele pseudoizocromatice. Tratamentul constă în utilizarea filtrelor colorate pe ochelari sau lentile de contact, care pot îmbunătăți percepția culorilor. Formele ereditare de daltonism nu se schimbă în timp, în timp ce formele dobândite pot evolua și pot fi influențate de alte afecțiuni.

Ce este Daltonismul?

Daltonismul, cunoscut științific sub numele de cecitate cromatică, este o afecțiune a vederii prin care persoanele afectate nu pot distinge unele culori de altele, în special roșu și verde. Această afecțiune este cauzată de disfuncționalitatea receptorilor responsabili de perceperea acestor culori, iar rezultatul este că persoanele văd în general în negru sau gri. Există două forme principale de cecitate cromatică: protanopie, în care persoana confundă roșul cu verdele, și deuteranopie, în care persoana confundă verdele cu alte culori de aceeași strălucire sau saturație. Pentru a investiga aceste tulburări, se folosesc planșe speciale pe care sunt reprezentate cifre, litere sau figuri de culori și nuanțe diferite. Oamenii cu cecitate cromatică pot avea dificultăți în identificarea și interpretarea acestor imagini.

Care sunt cauzele daltonismului?

Cea mai frecventă cauză a daltonismului este o problemă moștenită sau o variație în funcționalitatea una sau mai multor clase de celule conice din retina, care mediează percepția culorii. Cea mai frecventă formă este determinată de o tulburare genetică numită daltonism congenital roșu-verde. Bărbații sunt mai predispuși la daltonism decât femeile, deoarece genele responsabile de cele mai frecvente forme de daltonism sunt pe cromozomul X. Femeile care nu sunt daltoniste pot purta gene pentru daltonism și le pot transmite copiilor lor. Daltonismul poate apărea și ca rezultat al leziunilor fizice sau chimice la ochi, nervul optic sau părți ale creierului. Daltonismul poate fi depistat în mod obișnuit cu ajutorul testului de culoare Ishihara.

Există tratament pentru daltonism?

Nu există un remediu pentru daltonism. Diagnosticul poate permite unei persoane sau părinților/profesorilor să se adapteze activ la această condiție. Lentile speciale, cum ar fi ochelarii EnChroma sau lentilele de contact X-chrom, pot ajuta persoanele cu daltonism roșu-verde la anumite activități care implică percepția culorii, dar nu le conferă persoanelor o „vedere normală a culorii”. Aplicațiile mobile pot ajuta persoanele să identifice culorile.

Care sunt formele de daltonism?

Daltonismul roșu-verde este cea mai frecventă formă, urmată de daltonismul albastru-galben și daltonismul total. Daltonismul roșu-verde afectează până la 1 din 12 bărbați (8%) și 1 din 200 femei (0,5%). Capacitatea de a percepe culorile scade, de asemenea, odată cu înaintarea în vârstă. În anumite țări, daltonismul poate duce la excluderea persoanelor de anumite locuri de muncă, cum ar fi piloții de avioane, mecanicii de tren, operatorii de macarale și personalul din forțele armate. Efectul daltonismului asupra abilității artistice este controversat, dar se crede că mai mulți artiști faimoși au fost daltoniști.

Există și alte forme de cecitate cromatică la alte organisme?

Acest articol tratează daltonismul la oameni, dar și alte organisme pot avea daltonism la culori. Multe specii au o vedere a culorii diferită de cea a oamenilor, cu o gamă limitată sau extinsă de culori vizibile în comparație cu oamenii. Cecitatea cromatică este o afecțiune care afectează vederea culorilor și poate fi cauzată de diferite motive. Retina, partea ochiului responsabilă de percepția culorilor, are două tipuri de celule: celule cu con și celule în baston. Celulele cu con sunt responsabile de vederea cromatică, în timp ce celulele în baston sunt responsabile de percepția contrastelor. Există trei tipuri de celule cu con: conuri L (roșu), conuri M (verde) și conuri S (albastru). Diferitele lungimi de undă ale luminii determină nuanțele și culorile pe care le putem vedea, cu conurile L percepend lungimi de undă mai mari, conurile M percepend lungimi de undă medii și conurile S percepend lungimi de undă mai mici.

Ce tipuri de cecitate cromatică există?

Cecitatea cromatică apare atunci când celulele cu conuri sunt afectate, în special pigmentul necesar perceperii culorilor. Culorile roșu și verde sunt de obicei cele mai afectate. Chiar dacă afecțiunea afectează doar pigmentul galben și albastru, pacientul poate întâmpina și anomalii în percepția culorilor roșu-verde. Există două tipuri principale de cecitate cromatică, în funcție de cauzele care le determină:

1. Cecitatea cromatică cu transmitere genetică (congenitală):
– Gena mutantă se găsește pe cromozomul X și are o transmitere autozomal recesivă.
– Femeile sunt purtătoare ale bolii, deoarece au doi cromozomi X, iar mutația se găsește pe un singur cromozom X. Afecțiunea este exprimată clinic, de obicei, la bărbați, care au doar un cromozom X cu mutația.
– Există și cazuri rare de femei cu anomalii ale vederii cromatice.
– Afecțiunea este prezentă de la naștere și este constantă pe durata vieții, afectând ambii ochi.

2. Cecitatea cromatică dobândită:
– Această formă de cecitate cromatică poate apărea după utilizarea anumitor medicamente și substanțe (cum ar fi hidroxiclorochina sau medicamentele folosite în tratamentul bolilor psihiatrice sau tuberculozei), boli metabolice sau boli oculare care afectează retina, cristalinul sau nervul optic.
– În cazul acestei forme de cecitate cromatică, simptomele pot deveni mai accentuate în timp și pot afecta doar un ochi sau ambii ochi, dar simetric.
– Apariția afecțiunii este legată de expunerea la factori declanșatori specifici.

Concluzie

În concluzie, cecitatea cromatică poate fi cauzată fie de factori genetici, fie de factori dobândiți în timp, cum ar fi utilizarea anumitor medicamente sau prezența unor afecțiuni oculare sau metabolice. Daltonismul este o afecțiune care poate avea mai multe forme, în funcție de gradul în care sunt afectate celulele fotoreceptoare din nivelul retinei. Tricromatia anormală se referă la disfuncțiile celulelor cu conuri din retină, care își pierd sensibilitatea pentru o anumită lungime de undă și devin sensibile pentru alta. Aplicații mobile pot ajuta persoanele să identifice culorile.

Tehnologia de lentile specială poate ajuta persoanele cu daltonism roșu-verde la anumite activități care implică percepția culorii, dar nu le conferă persoanelor o „vedere normală a culorii”.

Impărți

Lasă un comentariu