Sinonime pentru Fals

FALS, -Ă, adj. 1. Care nu este adevărat, care nu este veritabil, contrafăcut. Neautentic, neadevărat, nereal, nenatural. Neîntemeiat. 2. (Fig.; despre oameni) Prefăcut, ipocrit. 3. (Muz.) Care sună contrar legilor armoniei, greșit.

FALS, -Ă, adj. – Care este contrar adevărului, mincinos. – Var. falș. Pronunțarea falș se consideră drept incorectă. – Der. fals (neadevărat), falsar (înv., falsificator), falset (it. falsetto), falsifica (din lat. falsificare), falsificator (din fr. falsificateur), falsitate (din lat. falsitas).

FALS, -Ă, adj. – Contrar adevărului, mincinos, neîntemeiat. Care are numai aparența adevărului, contrafăcut, imitat, artificial. Prefăcut, fățarnic, ipocrit. Discordant, care sună greșit. – Coastă falsă = fiecare dintre cele cinci coaste inferioare care nu ajung până la stern. Ușă falsă, fereastră falsă = ușă, fereastră zidită, făcută numai pentru simetrie. Cheie falsă = cheie potrivită cu care se deschide broasca unei uși străine. Dantură falsă = dantură care nu este naturală. Falsă aparență = înfățișare înșelătoare. Prefăcut, fățarnic, ipocrit. – Pronunță fraza: „Ce sincer e poporul, ce falși sunt amiralii!”. – (Adverbial) De o manieră prefăcută, insincere. – (Muz.) Sunând greșit, discordant. – A cînta fals = a emite sunete greșite, nepotrivite. – Variantă: falș (SADOVEANU, Z. C. 249, CAMIL PETRESCU, T. II 185, EMINESCU, N. 35).

FALS, -Ă, adj. – Falsificat, imitat. – FALS, -Ă, (I) falși, -se, adj., (II) falsuri, s. n. – Prefăcut, fățarnic, ipocrit. (Adverbial) Cu falsitate, ipocrizie. – (Muz.) Incorect, discordant.