Sinonime pentru Hâr

Hîr este o interjecție folosită pentru a exprima scrâșnetul. Creație expresivă derivată din latină „hirrire” însemnând „șuierat” când vine vorba despre câini, spaniolă „chirriar”. Derivate: hîrîi (a scrâșni), hîrîitor (care scrâșnește), hîrîitoare (jucărie zgomotoasă), hîrîială (murmur, tuse nazală), hîrîitură (scrâșnet, grohăit), hîrgoi (capăt de șurubelnit), hîrghe (decrepitudine, grohăit), hîrcă (porc vechi), hîrcîi (a respira cu gemete, a ofta, a se freca), hîrcîială (suflu ragusit), hîrcîitură (raget), hîrcotă (curvă), hîrlă (porc vechi), hîrlog (porc vechi), horăi (a sforăi), horăială (sforăit), horcăi (a sforăi, a respira cu sforăit), horcăială (sforăit), horcăitor (care sforăie), horcăilă (sforăitor), horcăni (a sforăi), horhăi (a se zbenguia, a se agita, a se rătăci), horhot (zgomot, galagie), horhotină (curvă), horholi (a înfrumuseța, a decora), hură (ceartă, agitație), hurutui (a alunga păsările din curte), hurc (hălăduială, întoarcere a animalelor în timpul vânătorii), hurcui (a alunga animale în timpul vânătorii), hurcuială (vânătoare, hălăduială), hurui (a scrâșni, a pocni), huruitoare (jucărie zgomotoasă), hurduca (a scrâșni, a face zgomot, a zgudui, a scutura), hurducătură (scârțâit), hurduc-burduc (pe spate), hardughie (ruină, mare și învechit), hardughi (a se prăbuși, a declina, a îmbătrâni).

Hâr este o interjecție care imită grohăitul câinilor. Expresie folosită atunci când cineva se amestecă în explicații puțin convingătoare, mincinoase. Variantă: hâr încoace, hâr încolo (aceasta înseamnă că cineva se amestecă, minte…).

Har este o interjecție care imită zgomotul produs de anumite mecanisme vechi (defecte).

Nu există o definiție disponibilă pentru acest cuvânt.