hău interj.

este o onomatopee care imită sunetul urlătului lupului sau lătrătului câinelui. Acest cuvânt poate fi repetat pentru a exprima strigătul de bucurie sau de chemare.

háu interj.

este un cuvânt care imită strigătele de bucurie sau de chemare, precum și lătrăturile câinilor. Poate fi o variantă a cuvintelor hău sau hu. Acest cuvânt este o creație expresivă, probabil derivată din aui.

hăui, hăuli, hăuni, aoli vb.

este un verb care înseamnă a striga, a chema cu voce tare, a cânta sau a urla.

hăucăi vb.

înseamnă a lătra, probabil derivat din termenul românesc „hău” și influențat de termenul ucrainean „kaukati”.

haulă s. f.

denumește o casă mare părăsită, numită astfel datorită ecoului din pereții săi.

haot s. n.

(Munți) înseamnă zgomot, văpăi.

háŭ-háŭ interj.

este o onomatopee care reprezintă lătratul prelungit al câinelui.

a face hau-hau expr. (ironic – utilizat de șefi)

înseamnă a face un scandal, a mustra un subordonat.

hăŭ n., pl. urĭ

este un substantiv neutru care poate fi în legătură cu termenul hĂu de origine maghiară „hó”, care înseamnă zăpadă, și expresia „cît e hău și dudău său pîrău”. Poate însemna și haos, prăpastie, greutate sau încărcătură.

hău s. n., art. hắul; pl. hắuri

este un substantiv neutru care poate însemna prăpastie, abis; poate fi folosit și pentru a exprima o greutate sau o încărcătură.

hău hăuri, s. n.

poate însemna urlătul, derivat din verbul hăui.

hău hăuri, s. n.

poate însemna prăpastie adâncă, abis, reală, adâncă.

hău hăuri, s. n.

poate însemna un urlăt metalic, înăbușitor produs de mitraliere care trag.

hău hăuri, s. n.

poate însemna o prăpastie adâncă, un abis, o barieră între viață și moarte.

hăul

poate însemna niciodată, la nicio preț, cu o referire la termenul hău, care poate fi legat de expresia populară „cât e hăul, și cât e mâine”.

hăul

poate însemna și o prăpastie adâncă, un abis, o adevărată adâncime. Poate fi folosit pentru a descrie o graniță fatală între moarte și viață, pe care chiar și cei vii nu o pot trece.