Sinonime pentru Leuci

Cuvântul „Leuci” este un substantiv feminin în limba română care poate avea mai multe sensuri.

Unul dintre sensurile este „fuscel de loitră”, care se referă la partea unui căruț care se sprijină la o capăt pe osie și la celălalt capăt pe loitră. Acest termen provine din cuvântul german „Leichse” prin intermediul limbii maghiare „löcs”. Forma „leucă” este o reconstituire analogică, derivată din pluralul „leuci” sau „leoci”. Se poate găsi de asemenea în slovenă „levča”, în sârbă „lijevča” și în bulgară „levka” (ultimul probabil de origine română).

Un alt sens al cuvântului „Leuci” este un adjectiv derivat, „leucaș”, care înseamnă „încovoiat, strâmb”. Există și „leucit”, care este un adjectiv ce înseamnă „bătut cu un băț”.

Leuci este un substantiv feminin care se declină în „léucă” (estul României, Oltenia), „leocă” (sudul României) și „leoacă” (vestul României) la singular și în „lečĭ” sau „leocĭ” la plural. Ea denumește una știftioară din lemn încovoiată, prin care se sprijină osia de suportul cărui. Poate fi folosită și în sens figurat pentru a descrie o persoană lovită de demență.

Altă definiție pentru „Leuci” este o parte a căruței constând într-o scândură în arc ce sprijină osia și loitra. Termenul vine din limba germană „Leichse” prin intermediul limbii maghiare „löcs”.

Substantivul feminin „Leucă” se referă la scândura care susține loitra căruței. Figurativ, poate fi folosit și pentru a descrie o persoană lovită (sau bătută) cu o leucă, adică cineva cu schimbări de dispoziție, puțin nebun.

„Leucă” este de asemenea folosit ca substantiv feminin pentru a denumi pe cineva care este lovit (sau bătut) cu o leucă, adică cineva care este puțin nebun.

În final, „leucă” poate fi folosită și ca verb tranzitiv pentru a însemna a lovi pe cineva. Această formă derivă de la „leucă”.